Încarcerare

You don’t need to be inside, just to be an observer, what will happen is not such important, I don’t feel anything, now I have Sahara inside of me. You’re illusion of what I dreamed and it’ll be transformed in story, a beautiful wish, a sincere one, but uncompleted.   You are the being which I felt inside of mine, you are the search that I’ve been looked for, but it’s impossible to have all in once. Love. You. Me. Us. No

Emotivitatea bască

Daniel Goleman este unul din specialiştii pe care-i cunosc preocupîndu-se de inteligenţa emoţională, şi definirea acesteia, acesta vorbeşte despre două tipuri de Inteligenţă Emoţională. Despre primul tip de inteligenţă se pare că vorbeşte ca despre unul realist: Acesta poate vedea şi analiza viitorul său, are scopuri şi planifică foarte bine paşii de realizare a acestora, însă pe parcursul programelor elaborate de către acesta apar circumstanţe imprivizibile la care persoana are lipsă de promtitudine, pe cînd celălalt tip de persoană are o recţie operativă conformă situaţiei de criză în care se află. Iată şi exemplul său : doi copii se plimbau printr-o padure. Unul era premiant  la scoala si foarte apreciat de adulti. Celalalt era un smecheras, slab la invatatura, dar foarte descurcaret in viata de zi cu zi. Celor doi copii le iese un urs in cale. Primul face repede niste calcule si ajunge, dezamagit, la concluzia ca nu poate scapa cu fuga din fata ursului. Celalalt se apleaca foarte calm, isi verifica pantofii si isi strange mai bine sireturile. Primul, foarte trist, ii spune ca a facut calcule si nu au nici o sansa sa scape de urs daca o iau la fuga. Cel de-al doilea ii raspunde, cu acelasi calm: „Te-nseli! Tot ce trebuie sa fac este sa fiu cu un pas inaintea ta”.

Emitivitatea bascilor e foarte similară cu cea primului băiat. Ei se bazează doar pe gîndire programată, aceasta e datorată desigur condiţiei sociale din care provin. Motivele din cauza cărora am ajuns la această concluzie sunt:

1. Băieţii sunt super dependenţi emoţional de mamele lor.

2. Fetele sunt super speriate de băieţii dezinhibaţi, ceea ce la face o mare problemă băieţilor basci să se apropie de ele, doar deschid gura să le zică “BUNĂ” şi ele spun “NO” ceea ce semnifică un NU dur. Eşec şi drama pentru băieţii de aici, nu au cum să discute cu sexul opus doar dacă nu le face cineva cunoştinţă cu fata din prietenii comuni, şi aici cu mult risc de a auzi de la tipa că “Tiengo un novio” (am un iubit), eşec iarăşi, descurajare, şi necesitatea de a se lega pe veci doar de o gaşcă. Mai e o strategie de încercare pentru aceştia, să le zică tipelor de care sunt interesaţi că “Vamos estar unos buenos amigos”(vom fi buni prieteni), ceea ce le face pe fete să fie mai relaxate

3. Bascii formează grupuri de prieteni inchise, în care doar prin comportament aşteptat din partea lor poţi intra, acesta se numeşte “Uită cine eşti, ce trecut ai, ce ai facut în alte găşti pînă acum şi arată-ne DEVOTAMENTUL TĂU”

4. Bărbaţii basci sunt super dependenţi de soţiile pe care le au, din considerentul că gaşca prin intermediul căreia s-au cunoscut nu mai are in disponibilitate alte femei libere, şi ce fac? trăiesc cu ea pînă la adînci bătrîneţi (învaţă să o iubească), fie pleacă în altă regiune să trăiască.

5. Femeile basce sunt foarte gălăgioase, şi pe de o parte prietenoase, însă ca să fie deschise spre noi contacte trebuie să-i trezeşti un interes enorm, aici fiecare după cum gîndeşte.

6. Străinii nu prea sunt invitaţi în familiile basce, spre exemplu mîncare tradiţională poţi găsi doar in restaurante specializate, ca student, şi classmate a fiului basc nu vei fi invitat la masa tradiţională, doar dacă nu insişti tu personal asupra acestui fapt.

Ţara bască are o societate emoţional introvertită, o emotivitate stabilă doar în cadrul comunităţii sale, dacă iese cumva nu ştie cum să-şi dirijeze emoţiile faţă de altcineva, De aceea îmi pare mie că sunt un pic extremişti în ceea ce ţine de legătura emoţională cu oamenii noi din viaţa acestora, preferă ori te legi emoţional pe viaţă de ei şi viceversa, ori eşti un simplu vizitator ce le studiază comportamentul şi cultura.

Aici un link pentru mai multe informaţii http://www.kultura.ejgv.euskadi.net/r46-6614/es/contenidos/informacion/ezagutu_eh/es_eza_eh/adjuntos/eza_ru.pdf

eu însă am doar o singură percepţie faţă de emotivitatea basca, sunt dependenţi emoţional de prieteni şi de familie!

Familie

Nu stiu ce inseamna, dar stiu ca duc un dor nebun celor din partea carora am simtit atata caldura, vreau sa-i cuprind si sa le spun ca ei sunt de asemenea familia mea pe care candva in copilarie am pierdut-o, insa, am regasit-o alaturi de ei, si de caldura pe care o simteam cu ei. Familia nu e doar mama, tata, fratele>familia e ceva cu mult mai mare, ea e atunci cand iti lipseste caldura oamenilor la care tii, si pe care incepi sa-i iubesti.

către soare

nereuşind să învig frica

merg spre apusul bucuriei

ce mi-a fost dată de un frumos zâmbet

al dimineţii petrecute

într-un nisip cald,

mişunau nişte sclipici

pe apele reci a mării de la marginea sufletului

în care nu m-am înecat niciodata

stare de drum

de dor

de foc

şi de sufoc…….

Încercări…

Niciodată nu am ştiut oamenii care ţin la mine cu adevarat, cu excepţia mamei, în schimb am învăţat să apreciez grija lor pentru mine, e fantastică şi diferă de la om la om. Oamenii sunt încarceraţi în tot soiul de îndoieli, ceea ce îi face mai puţin concentraţi la senzaţiile pe care le trăiesc într-un anumit eveniment important din viaţa lor. Încerc şi eu să-mi depăşesc îndoielile, şi e cu mult mai uşor cînd revii la ceea ce reprezintă umor, dragoste faţă de ceilalţi, curiozitate, dialog, căutare de priviri. E atât de frumos cînd ridici ochii în sus şi dai in imensa privire a ochilor ce te privesc şi vă adînciţi pentru un moment în sufletele care vor sa zboare în acel moment departe. Încerc mai departe să caut acea privire, o gasesc în cel care mă priveşte însă fie eu, fie el nu vrea să zboare, a fost de două ori în viaţa mea aşa privire, şi încă mai încerc să se întâmple minunea de a zbura cu cineva, desigur aceste momente sunt foarte scurte, dar memorabile, le sesizăm, le păstrăm în noi. Încerc încă să sper la cel ce a fost ultim în zbor, cine ştie poate vom mai zbura împreuna, sau cu alte suflete ce ne vor întra prin priviri şi ne vor chema să planăm uşor deasupra realităţii.

Ce-i iubirea?

Sa incepem cu inceputul, ceva ce te furnica cand îi auzi numele, apoi urmează visele legate de EL/EA, apoi totul se sfarîmă ca un castel pentru că aceste vise nu se împlinesc. Pasul doi, evitarea oricăror ganduri, spații ce te-ar aduce cu gîndul la EL/EA, apoi bere, alcool, inecat ficat, trezire, lectura, lukru, bere, alcool, inec ficat………..

Etapa a treia revenirea la tine însuți, căutare de noi plăceri precum hobby, selectare de informație, fotografie, regăsești plăcerea lucrului, incepi să nu te mai gandești, însă sufletul rămîne intact la cei ce te cuprind, la cei ce fac dragoste cu tine pentru că nu ai realizat acea dragoste neîmpărtășită.

Etapa a patra, incepi să te orientezi și spre cei care te iubesc pentru că te simți răpunzător pentru ceea simt ei pentru tine și știi că doare cînd nu ți se răspunde cu aceiași monedă, și iarăși ești nefericit.

Etapa a cincea, spui STOP, vreau să fiu fericit pentru că merit, renunți la sentimente de vinovăție și începi să cauți prin trecători acea privire ce te-ar face să tresari, să te furnice, si începi să flirtezi din nou cu EL/EA, însă ceva lipsește nu e același foc în ochii tăi, treci cu vederea acest lucru și îți spui eu așa incerc să nu dau cu piciorul în șansele ce mi se dau, insă acea iubire combinată cu dorința și suferința(Etos și Tanatos) nu are loc, începi să te maturizezi.

Etapa a șasea gasești sau te gasește persoana cu care începi pentru inceput să te simți bine, alături de care te simți calm, și care nu hranește sentimente de vinovăție, ești ok, e ok, mergeți împreună de mînuță prin parc, și parcă nu ai resentimente, și parcă incepi să simți iarăși splendoarea vieții.

Etapa șapte, faci o familie cu persoana ce nu-ți prea dă mari bătăti de cap, si trăiești așa pînă nu îl/o vezi pe stradă fericit alături de femeia/bărbatul ce se culcă în locul tău alături de el/ea și te identifici cu acea parteneră/partener. Apoi apare o strălucire a privirii în ochii pe care îi vezi și trec prin tine toate amintirile care te-au facut să iubești acea persoană și să o legi emoțional de tine, și îți dai seama că daca va fi să fie dat, poate veți mai împărți încă o dată un dormitor oarecare și va fi altfel, va fi diferit, dar asta nu se întîmplă. Atunci

etapa a opta, infinitul, e totuși finit în timpul care ți s-a oferit de viață așa că daca ratezi o iubire nu neapărat inseamnă că nu ești demn de fericire cu o altă persoană, și că altcineva e la fel de om ,ca și cel pe care îl iubești doar că diferit ca persoană, și această dăruire de sine este binevenită însă ținînd seama de faptul că lumea trece pe alături și viața la fel, ești destul de abil să o disfruți, să îi dai voie să se manifeste în sufletul tău?

Iubirea de fapt este împrejurul tău  LOVE ACTUALLY IS ALL AROUND

Realism?

Deseori aud un cuvint “Realist” !

Pai ce sa zic, provoaca tremurici, de ce oare realitatea pe care o am in mine nu este si una exterioara? nu pot fi categorica! trebuie doar sa ma adapatez realitatii!  Nu pot sa spun ca aceasta depinde in totalitate de mine, insa depinde de maniera pe care o am in ceea ce priveste perceptia lucrurilor din afara mea, deci, realitatea este cea pe care o percep (prin definitie) si e determinata de  activitatea mea mentala ceea ce ar inseamna ca sunt sunt o realista inraita. Insa cind vine vorba de un celalat ce apare in fata okilor, si il cuprind, ramin cu realitatea mea, care poate or nu poate sa se intersecteze cu realitatea lui.

Vreau ca noi sa avem posibilitatea sa interactionam intre realitatile pe care le percepem cu cele percepute de ceilalti, si ca interactiunea respectiva sa aiba posibilitatea de a fi la maxim similara, cine stie poate asta creaza o plictiseala, insa cand nu ai chef de explicatii, incepi sa simti, sa-l simti pe celalat, asta semnifica sa fiti pe acelasi val, sau unda.

Suntem noi care suntem cu ceilalti, si celalti sunt asa cum sunt cu noi, daca apar complicatii e bine sa fim separati, insa daca suntem pe acelasi val e bine sa fim impreuna, pe o durata de timp cat mai extinsa.

Ap iaka o realitate, nu renunt, traiesc, simt, si daca nu coinicide separ de suflet, insa daca coincide fac totul ca sa fie in continuare conexiunea.

Emoţii neînţelese

De mult timp nu am apucat să scriu ceva, insă  iarăşi încep să cred că ceea ce vine cu timpul este nu doar mult aşteptat, însă şi mai bine analizat. Am putut să depăşesc pentru prima dată încrederea în posibilitatea de a se schimba cel ce nu o face, nici un efort, nu este răsplătit conform unor necesităţi binare. Eu pe de o parte aşteptînd, celălalt pe de alta imobilizînd aşteptarea cu indiferenţa. Nu am tăria de a crede în continuare în faptul că cuiva îi pasă doar pentru că aşa se presupune, faptele vorbesc de la sine, nici un început nu arată mai bine decît acţiunea efectuată de cel pe care îl doreşti alături, că acesta nu e capabil să-ţi ofere nimic. Nu ai sentimentul că eşti dorit, ci doar un sentiment precum că îl iriţi, de ce în acest caz ar trebui să-ţi pese? Ce te determină să lupţi pentru o cauză pierdută? să o transformi în posibilitate pe cînd asta ţi se arată clar fără metafore şi epitete că nu vrea să depună efort, că nu-i pasă, şi că tu eşti cel responsabil pentru a crea atmosfera benefică pentru ambii. Dacă nu ai această potenţă eşti scos din ecuaţie, dat afară din gînduri  şi trăiri.

Asta s-a întîmplat, am luat o decizie de a merge mai departe fără a desconsidera realitatea, pentru prima dată am avut curajul să privesc lucrurile aşa cum se prezintă şi nu cum aş fi vrut eu ca acestea să pară.

Si spre final http://www.youtube.com/watch?v=P27MPi3ZhCg

Realitatea este o cu totul alta decât ne imaginăm

Avem tendinţa deseori să sustragem atenţia obiectelor dorite, şi aceste obiecte nu sunt altceva decit uneltele ce afectiv ne fac să ne simţim mai superiori animalelor. Tendinţele de a le oferi un pic de caldură nu sunt datorate decât sentimentului de putere, în care noi să deţinem controlul asupra criteriilor de relaţii dintre noi şi cealată persoană sau obiectul dorit în sine.

Propun analiza unui triunghi dintre persoane ipotetice X, Y, Z

Inchipuiti-va situaţia, un X intâlneşte un Y, acest Y îi oferă toata atenţia şi căldura sa personală X-ului, acest X tinde să aibă eroarea ca acel Y îi este devotat, însă nici nu-şi închipuie că Y-ul este mult mai conştient de întimplarea în cauza, acesta repede recunoaşte realitatea pragmatico-emotională a X-ului, pentru că îşi dă seama că acest X nu se comportă conform standartelor relaţionale emotive faţă de un oarecare altul, şi în rolul de acest altul se află însăşi Y-ul.

Deci X în realitate nu este pasionat de Y, pe cînd acesta este pasionat de X, şi la rîndul său X-ul utilizază confortul emoţional creat de către Y faţă de persona sa. X-ul începe să ducă un joc de non-ataşament faţă de Y pentru că ştie şi realizează cît de riscant poate fi, preia exemplul dramatic al istorisirilor shekspeariene în care dacă iubirea este, atunci aceasta duce la tragica moarte a personajelor, găseşte între timp o persoană Z, care o satisface din perspectivă relaţională, aceasta poate să se conformeze armonios unei scheme sau model cognitiv de relaţie, creat de către X, şi aceştia se simt perfect împreună, însă orgoliul personal al lui X nu este satisfăcut pînă la capăt, acesta reia raportul comunicaţional cu Y, pentru că are el un „nu ştiu ce” ce nu este în posesia nici a lui X (propria persoană) nici a Z-ului. Deci se crează o dublură în care începe jocul personal al lui X, cu ceilalţi doi. Unul este pentru corp(Z), altul este pentru suflet(Y): crede X-ul, de ce să nu se hrănească emoţional acest X de la Y-ul plin cu „nu ştiu ce-uri” şi în acelaşi timp să fie în raport armonios cu Z-ul. Schema realităţii relaţionare a lui X: sunt în confort cu Z-ul, Y-ul între timp se pişă după mine(este obsedat de mine, aşa mi-a spus-o), îmi alină orgoliul cu tot felul de reclamaţii de dragoste. Între timp Z-ul îşi dă seama că este ceva la mijloc,pentru că X-ul nu-i oferă sentimentul de împlinire a relaţiei, şi cheamă la răspundere X-ul acesta îşi preia cu maiestuozitate rolul de om ce se coduce după imperativele categorice kantiene, zice că „da, dragoste întradevăr nu există, există doar acţiuni responsabile” îşi crează principii de rahat, care nu vor exista în timp(îndelungat), şi crede cu toată fiinţa sa în devotamentul lui Y. Y-ul în acest timp îşi pune sieşi o sumedenie de întrebări, la care nu găseşte raspunsuri pentru că nu există comunicare paricipativă, ci doar una interiorizată, şi se bucură de liberatea sa personală, merge la tot felul de evenimente, se îmbată, întră în relaţii sexuale cu alte persoane şi se gîndeşte „da ce oare face X?”, se satură de rutina creată în jurul său, şi reîncepe reclamaţiile de dragoste, care sunt interpretate de către X ca reclamaţii de devotament. Ha, dacă ar fi fost într-adevăr aşa, păi Y-ul nu ar mai fi căutat de sine, şi de procesul său personal vital, ci ar fi întradevăr devotat şi la nivel emotiv X-ului şi la nivel fizic. Însă ce are loc să fie, Y-ul o face doar de dragul descărcării sale emotive, că, vedeţi voi nu are un alt obiect atît de receptiv la naraţiunile de dragoste emise de către sine(Y). Acest Y este un foarte bun cunoscător a intelectului său emotiv, este un maestru în tehnici de apărare a ego-ului, premizele fiind pentru acesta acţiunile de ignoranţă provenite de la X, şi îşi zice „păi dacă m-am simţit atît de atras de X, de ce să nu îi spun despre lucrurile astea, oricum X-ul nu reprezintă un risc de a intra în relaţii responsabile, în care pot să-mi pierd libertatea, şi în acelaşi timp este un bun ascultător a tot felul de emoţii simţite la moment şi care de fapt nu au nici o bază, de ce mă rog să-mi reţin dragul faţă de dragoste dacă aceasta nu va fi împărtăşită şi în aşa manieră nu risc cu nimic faţă de propria-mi persoană, atîta timp cît cel pe care-l doresc îmi răspunde cu indiferenţă e perfect pentru mine, nu risc să intru într-o relaţie în care să am parte de dragoste pe adevăratelea, mai bine o mimez, ca, ceilalţi să nu cumva să mă creadă incapabil de a iubi” SUPER schemuliţă, însă acest Y trebuie să-şi dea seama că a da cu piciorul în dragoste înseamnă a fi un laş, şi a oferi căldura sa unei persoane ce o ignoră e o tâmpenie, prin intermediul căriea îşi apără ego-ul plin de sine şi orientat spre sine.

Deci prin urmare rămîne de înţeles că Y-ul este cel mai egocentric din schema dată, este un laş ce nu acceptă formele necesare vieţii, şi una din ele este dragostea, o camuflează şi o mutilează conform principiului de nonrisc, da mai dute şi te vezi în oglindă şi pune-ţi întrebarea dacă ai curajul să fii iubit şi să iubeşti cu adevărat, pentru că cel puţin în relaţia dintre X şi Z există o claritate a ceea ce este o relaţie bazată pe confort, iar tu Y ce faci?

Z-ul în schema dată este cel mai fericit, el are credinţa vadită asupra faptului că X-ul este alături de el, şi astfel are siguranţa în ziua de mîine, nimic mai simplu şi comod decît atît, însă fii atent dacă te încrezi prea mult în X, rişti să rămîi în postura de fraier, care se va trezi într-o dimineaţă alături de un X isteric, capturat în propriile probleme emoţionale şi cognitive, ţie doar îţi trebuie un om raţional şi cu abilităţi de autocontrol, însă daca eşti îndeajuns de puternic pentru a lua decizia de a fi pentru doi, atunci fă-o, cine ştie poate vei fi răsplătit cu dragoste amicală pentru asta.

X-ul rămîne la stadiul de joc cu sine însuşi şi nu este în stare să depisteze cît de periculos poate fi pentru el această naivă opinie faţă de devotamentul lui Y, pe care se presupune că-l are, şi plus faţă de dragostea presupusă a lui Y. Degeaba creezi senzaţia de zapasnoi variant, pentru că în realitate acesta nu există, vreai să-ţi fie bine? Orientează-ţi toată atenţia asupra lui Z, şi nu mai respunde apelurilor lui Y, pentru ca acesta crează o dublură, or poate acest zbucium interior te satisface, şi în acest caz pot să-ţi recomand doar să continui în aşa manieră.

Azi iubesc

Azi iubesc tot ce este imprejur, iubesc fetele frumoase, iubesc femeile, femenine, iubesc frumusetea sufletelor ce nu-mi vorbesc prin cuvinte ci prin zimbete, iubesc iarna pentru albul ei imaculat, iubesc gerul pentru ca ma face sa simt pielea, iubesc sarbatorile pentru ca ma fac sa ma gindesc la cei apropiati, imi place iubirea pentru ca ea nu e zadarnica, imi place deschiderea pentru ca ea nu este atacata, iubesc felul de a fi simplu om pentru ca esti asa cum esti, iubesc galagia pentru ca face muzica sa fie mai concentrat ascultata, imi place sa-l iubesc asa cum este si nu cum mi-o doresc, imi place emotia pe care o am atunci cand privesc, privesc si incep sa simt caldura, iubesc azi faptul ca nu sunt egoista, iubesc azi faptul ca nu e egoist, iubesc azi faptul ca vrem sa fim fericiti, iubesc azi gandul de viitor, iubesc azi sa explorez lumea si viata, iubesc azi ideea de a adormi pur si simplu in bratele cuiva, iubesc azi felul in care nu ma prefac altcineva, iubesc azi soarele ce a fost pe alocuri, iubesc azi cerul sombru pentru ca-mi aduce aminte de liniste sufleteasca si calmitate, iubesc azi norii albi ce-mi aduc aminte de zboruri prin ele pufoase si pline, iubesc azi eul ce nu are ranchiuna in sine, iubesc azi sinele ce a dat drumul iubirii sa ma dezgoleasca in fata celorlalti, iubesc azi……….

http://www.youtube.com/watch?v=yCjarpCEOBc