De mult timp nu am apucat să scriu ceva, insă iarăşi încep să cred că ceea ce vine cu timpul este nu doar mult aşteptat, însă şi mai bine analizat. Am putut să depăşesc pentru prima dată încrederea în posibilitatea de a se schimba cel ce nu o face, nici un efort, nu este răsplătit conform unor necesităţi binare. Eu pe de o parte aşteptînd, celălalt pe de alta imobilizînd aşteptarea cu indiferenţa. Nu am tăria de a crede în continuare în faptul că cuiva îi pasă doar pentru că aşa se presupune, faptele vorbesc de la sine, nici un început nu arată mai bine decît acţiunea efectuată de cel pe care îl doreşti alături, că acesta nu e capabil să-ţi ofere nimic. Nu ai sentimentul că eşti dorit, ci doar un sentiment precum că îl iriţi, de ce în acest caz ar trebui să-ţi pese? Ce te determină să lupţi pentru o cauză pierdută? să o transformi în posibilitate pe cînd asta ţi se arată clar fără metafore şi epitete că nu vrea să depună efort, că nu-i pasă, şi că tu eşti cel responsabil pentru a crea atmosfera benefică pentru ambii. Dacă nu ai această potenţă eşti scos din ecuaţie, dat afară din gînduri şi trăiri.
Asta s-a întîmplat, am luat o decizie de a merge mai departe fără a desconsidera realitatea, pentru prima dată am avut curajul să privesc lucrurile aşa cum se prezintă şi nu cum aş fi vrut eu ca acestea să pară.
Si spre final http://www.youtube.com/watch?v=P27MPi3ZhCg
