Daniel Goleman este unul din specialiştii pe care-i cunosc preocupîndu-se de inteligenţa emoţională, şi definirea acesteia, acesta vorbeşte despre două tipuri de Inteligenţă Emoţională. Despre primul tip de inteligenţă se pare că vorbeşte ca despre unul realist: Acesta poate vedea şi analiza viitorul său, are scopuri şi planifică foarte bine paşii de realizare a acestora, însă pe parcursul programelor elaborate de către acesta apar circumstanţe imprivizibile la care persoana are lipsă de promtitudine, pe cînd celălalt tip de persoană are o recţie operativă conformă situaţiei de criză în care se află. Iată şi exemplul său : doi copii se plimbau printr-o padure. Unul era premiant la scoala si foarte apreciat de adulti. Celalalt era un smecheras, slab la invatatura, dar foarte descurcaret in viata de zi cu zi. Celor doi copii le iese un urs in cale. Primul face repede niste calcule si ajunge, dezamagit, la concluzia ca nu poate scapa cu fuga din fata ursului. Celalalt se apleaca foarte calm, isi verifica pantofii si isi strange mai bine sireturile. Primul, foarte trist, ii spune ca a facut calcule si nu au nici o sansa sa scape de urs daca o iau la fuga. Cel de-al doilea ii raspunde, cu acelasi calm: „Te-nseli! Tot ce trebuie sa fac este sa fiu cu un pas inaintea ta”.
Emitivitatea bascilor e foarte similară cu cea primului băiat. Ei se bazează doar pe gîndire programată, aceasta e datorată desigur condiţiei sociale din care provin. Motivele din cauza cărora am ajuns la această concluzie sunt:
1. Băieţii sunt super dependenţi emoţional de mamele lor.
2. Fetele sunt super speriate de băieţii dezinhibaţi, ceea ce la face o mare problemă băieţilor basci să se apropie de ele, doar deschid gura să le zică “BUNĂ” şi ele spun “NO” ceea ce semnifică un NU dur. Eşec şi drama pentru băieţii de aici, nu au cum să discute cu sexul opus doar dacă nu le face cineva cunoştinţă cu fata din prietenii comuni, şi aici cu mult risc de a auzi de la tipa că “Tiengo un novio” (am un iubit), eşec iarăşi, descurajare, şi necesitatea de a se lega pe veci doar de o gaşcă. Mai e o strategie de încercare pentru aceştia, să le zică tipelor de care sunt interesaţi că “Vamos estar unos buenos amigos”(vom fi buni prieteni), ceea ce le face pe fete să fie mai relaxate 
3. Bascii formează grupuri de prieteni inchise, în care doar prin comportament aşteptat din partea lor poţi intra, acesta se numeşte “Uită cine eşti, ce trecut ai, ce ai facut în alte găşti pînă acum şi arată-ne DEVOTAMENTUL TĂU”
4. Bărbaţii basci sunt super dependenţi de soţiile pe care le au, din considerentul că gaşca prin intermediul căreia s-au cunoscut nu mai are in disponibilitate alte femei libere, şi ce fac? trăiesc cu ea pînă la adînci bătrîneţi (învaţă să o iubească), fie pleacă în altă regiune să trăiască.
5. Femeile basce sunt foarte gălăgioase, şi pe de o parte prietenoase, însă ca să fie deschise spre noi contacte trebuie să-i trezeşti un interes enorm, aici fiecare după cum gîndeşte.
6. Străinii nu prea sunt invitaţi în familiile basce, spre exemplu mîncare tradiţională poţi găsi doar in restaurante specializate, ca student, şi classmate a fiului basc nu vei fi invitat la masa tradiţională, doar dacă nu insişti tu personal asupra acestui fapt.
