Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 5 ianuarie 2009

Sentimentele

Te fac să gîndeşti asupra construcţiilor sale, să le cauţi o logică, după care eşti disperat de faptul ca acestea nu pot fi aranjate sub nici o formă logică, sunt independente totalmente de viaţa ta simplă şi ordonată, aduc dezordinea în starea ta de a fi unul din cei ce trăiesc raţional şi deţin controlul asupra ceea ce numesc a fi sentimente! Am încercat să fac o economie strategică a sentimentelor, ceva de tipul Iubesc pe cel ce mă iubeşte şi Nu iubesc pe cel ce nu mă iubeşte!, sincer nu merge, te pui în condiţia de a alege şi de a fi ales! A alege în cazul emoţiilor sau sentimentelor e ca şi cazul să-ţi algi propria mamă după ce te ceartă prima oară, şi în căutările zilnice o găseşti în fiecare femeie care te priveşte cu gingăşie şi ai impresia că este gata să-ţi ofere cel mai cald culcuş lîngă cel mai intim loc al acesteia „inima”, însă nu e aşa se satură de tine ca şi chiar propriaţi mamă, după asta realizezi că nu eşti cel mai capabil în aţi ordona şi manevra sentimentele, te copleşesc fără să le permiţi acest lucru, te aaccesează cînd vor şi rămîi perlex în faţa acestora deoarece nu ştii cum să reacţionezi! Asta eşti pus la perete cu faţa la colţ şi nu ai dreptul să vezi ce se-nîmplă în jurul tău, eşti axat sub un anumit perimetru pe care nu-l desluşeşti decît în momentul în care dai de durere, acea durere care este provocată de însuşi sentimentele proprii, eşti altceva nu-ţi aparţii! Durerea este cea pe care o simţi şi de care cauţi să te dezbaieri cu tot dinadinsul însă….. Sunt bune sentimentele pentru oameni, ne fac mai vulnerabili ne fac să înţelegem că nu trebuie să ne impunem cuiva, poate ca să nu ne stricăm imginea de sine, dar, poate ca astfel să simţim cît de puternici putem fi şi cît de bine putem să ne autodepăşim! însă în acest caz sentimentele stau la pîndă şi te plesnesc de mama focului de dureros ca să zici mai apoi că Nu, nu pot trăi fără tine! Sună ceva de genul unui cîntec francez „Je t’aime, mois non plus”, şi aşa se sfîrşeşte povestea, sentimentul este cel ce ne aprinde ne duce undeva şi ne lasă acolo deja e problema noastră cum ieşim, şi aici deja poate interveni şi raţiunea şi argumentul şi psihanaliza, dar poate fi un altul sau o alta, cine ştie noi suntem ciudat de sentimentali 🙂

Read Full Post »