Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2009

motocicleta

Ori e nebunie, ori e dorinta nesabuita si necontrolata de a conduce o motocicleta. Ieri sau azi data de 12 septembrie,ora 3.30 dimineata, am ridicat un delusor ce duce spre o ouzerie numita Sholio, dau peste un scooter cu cheia de prnire in el,nu mam gandit mult pana a incepe incercarile de a-l porni. Prin urmare am dobindit rezultat pozitiv si hai sal intorc ca sa merg sa ma catai cu el, desigur lam scapat pe jos de cateva ori pana a-l intoarce in directia necesara si cu frica in san si nebunia in spirit mam urcat pe el. Hey am pornit calatoria….

Iuhuuu, asa de multa libertate interioara, si sa poti reda cum ca trebui sa schimbi viteza, si apesi pe pedalele care nu trebuie, dar esenialul ca esti sus si merge si te duce,chiar si fara de lumina da te duce,(pentru a o informa pe Natashika si pe ceilalti am urcat pentru a doua oara in viata pe un scooter singura), deci motocicleta nu-mi apartinea, era deteriorata lumina, si era inca noapte, nu vedeam nimik in jur decat semnele de marcaje de pe sosea, dar  in acelasi timp ami imaginam ca sunt eu calare pe motocicleta si sunt asa de indipendenta si asa de curioasa de a simti tot aerul din plamaini cu idensitate, sincer erau cateva momente din astea doar ca in rest nu faceam decat sa schimb vitezele si sa ma concentrez asupra franarii ca na zona muntoasa nu poate avea drumuri rectilinii doar curbe peste curbe.Imaginativa o tipa pe scooter noaptea spre dimineata, care deabia conduce,fara farul aprins,si care nu nimereste curbele, ca de fapt am si mancat o tranta, bine ca nu eram pe viteza mare, si putem sa ma scol dupa fara nici o zgarietura. Asa aventura de noapte nu am mai trait, dar la sigur o sa mai merg pe scooter.

P.S. Stapanul nu stie ca scooterul ia fost imprumutat pe timp de noapte si nici nu cred ca va afla vreodata!

Read Full Post »

sublimul

Care e notiunea acestuia?Nu stiu,chiar daca ami pun astfel de intrebare!

Este oare ceva in interiorul meu, sau e ceva ce trebuie capatat!?Mie greu sa fiu eu insumi atunci cand sunt perceputa ca a fi draguta si inteligenta, dar nici macar nu stiu o alta modalitate in care as putea fi vazuta de cei din jur,ce-mi doresc este sa fiu in balanta intre  ceea ce reprezint si faptul cum sunt. La moment ma aflu intr-o lume bizara(creata de capusorul meu lunatic), care ma face sa fiu stresata, fara un punct de reper, si ami este mai tot timpul prezenta nestatornica dorinta de evadare din lumea materiala, din sistem, fara ami pune intrebarea unde voi nimeri dupa asta.  Coplesita de emotii negative nu vad claritatea imaginii in spatiul in care ma aflu, ce vad e doar faptul ca simt ura, este oare ceva gresit, sau ma complac in situatia data, probabil acest lukru este  partea reversa  din mine, care se exteriorizeaza in momentul deschiderii fata de ceilalti. Sunt demonica sau am lumina?si una si alta(cat de sigura pot fi de mine, wow), doar ca nu-mi pot conferi abiliatatea de a face lucrurile intr-un mod calm, mai tot timpul caut neobisnuitul, poate asta si este demonicul care ma face sa simt tensiunea interioara, iar calmitatea poate reprezenta sublimul recapatat dupa cautarile launtrice. Complexiatea spiritului ma face sami pierd cumpatul, nu am rabdarea necesara de a-mi propriul observator,sunt debusolata si ma complac, de altfel probabil as fi fericita, si astfel as percepe mai bine nuantele sublimului. Ma complic si-mi place starea de neliniste, ma face sa fiu treaza, si actul de trezire nu este el oare primul pas spre a avea abilitatea descoperirii acelei lumini care pare a fi sublimul,pentru mine este, si cu parere de rau este doar pentru un moment, o clipa care te face sa ingheti, si apoi sa pornesti un nou recurs la complicitate,oare suntem cu totii asa,daca da,atinci nu ar trebui sa am sentimentul solitudinii, deci probabil nu sunt singura, si asta ma face sa cred in spectaculosul haos al sublimului!

Read Full Post »