Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2010

Pavel 2.0 TU&EU

Începem să ne deschidem minţile, ce înseamnă această activitate?

Atunci cînd ni se spune că suntem cu deficienţe reacţionăm ca copilaşii lipsiţi de apărarea mamei care neapărat avea să zică „Cum îndrăzniţi să spuneţi aşa ceva copilului meu?” doar părintele are dreptul de manifestare a puterii asupra copilului său, fie ea o categorie verbală, sau fizică. Doar părintele e în dprept să ne înfunde în complexe vorbind despre deficienţele noastre, şi abia aşteptăm cînd vom creşte mari să scăpăm de acest drept şi să devenim autonomi. Însă după ce facem majoratul ne ciocnim în continuare de acest fenomen al deficienţei personale, şi ce facem? reacţionăm ca parinţii noştri! Nu ai dreptul să-mi spui TU despre deficienţele mele, doar eu sunt în drept să vorbesc despre ele! Revizuim? NU, pentru ce? TU nu ai nevoie de asta, nici eu nu am nevoie de ceea ce-ţi trebuie ţie!

Eu sunt cu deficienţe, şi dau voie şi celorlalţi să m-i le spună, nu reacţionez, analizez, acest proces se numeşte deschidere a minţii, atunci cînd te debarasezi de vechile programe preluate de la părinţi şi devii propriul tău părinte, dar dacă păstrezi ceea ce ai, şi, nu faci schimbări  urmează să devii părintele cuiva, astfel se va păstra ceea ce noi numim agresiune!, lasă-i pe alţii să judece, eu mă bucur că ei o fac, fiecare din noi judecă  🙂  şi acest lucru ne arată că gîndim, exerciţiul mental e prezent, nu dispare, e altceva cum şi în ce măsură acest exerciţiu este utilizat.

Părinte e bine să fii, să fii unul grijuliu tot e bine, dar să fii un părinte cu mintea deschisă e şi mai bine, astfel eu m-am transformat în propriul meu părinte ce are mintea deschisa, şi nu reacţionează violent, ci dezvăluie pornirile celuilalt de a-mi caracteriza deficienţele!

Read Full Post »