Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for ianuarie 2011

Realitatea este o cu totul alta decât ne imaginăm

Avem tendinţa deseori să sustragem atenţia obiectelor dorite, şi aceste obiecte nu sunt altceva decit uneltele ce afectiv ne fac să ne simţim mai superiori animalelor. Tendinţele de a le oferi un pic de caldură nu sunt datorate decât sentimentului de putere, în care noi să deţinem controlul asupra criteriilor de relaţii dintre noi şi cealată persoană sau obiectul dorit în sine.

Propun analiza unui triunghi dintre persoane ipotetice X, Y, Z

Inchipuiti-va situaţia, un X intâlneşte un Y, acest Y îi oferă toata atenţia şi căldura sa personală X-ului, acest X tinde să aibă eroarea ca acel Y îi este devotat, însă nici nu-şi închipuie că Y-ul este mult mai conştient de întimplarea în cauza, acesta repede recunoaşte realitatea pragmatico-emotională a X-ului, pentru că îşi dă seama că acest X nu se comportă conform standartelor relaţionale emotive faţă de un oarecare altul, şi în rolul de acest altul se află însăşi Y-ul.

Deci X în realitate nu este pasionat de Y, pe cînd acesta este pasionat de X, şi la rîndul său X-ul utilizază confortul emoţional creat de către Y faţă de persona sa. X-ul începe să ducă un joc de non-ataşament faţă de Y pentru că ştie şi realizează cît de riscant poate fi, preia exemplul dramatic al istorisirilor shekspeariene în care dacă iubirea este, atunci aceasta duce la tragica moarte a personajelor, găseşte între timp o persoană Z, care o satisface din perspectivă relaţională, aceasta poate să se conformeze armonios unei scheme sau model cognitiv de relaţie, creat de către X, şi aceştia se simt perfect împreună, însă orgoliul personal al lui X nu este satisfăcut pînă la capăt, acesta reia raportul comunicaţional cu Y, pentru că are el un „nu ştiu ce” ce nu este în posesia nici a lui X (propria persoană) nici a Z-ului. Deci se crează o dublură în care începe jocul personal al lui X, cu ceilalţi doi. Unul este pentru corp(Z), altul este pentru suflet(Y): crede X-ul, de ce să nu se hrănească emoţional acest X de la Y-ul plin cu „nu ştiu ce-uri” şi în acelaşi timp să fie în raport armonios cu Z-ul. Schema realităţii relaţionare a lui X: sunt în confort cu Z-ul, Y-ul între timp se pişă după mine(este obsedat de mine, aşa mi-a spus-o), îmi alină orgoliul cu tot felul de reclamaţii de dragoste. Între timp Z-ul îşi dă seama că este ceva la mijloc,pentru că X-ul nu-i oferă sentimentul de împlinire a relaţiei, şi cheamă la răspundere X-ul acesta îşi preia cu maiestuozitate rolul de om ce se coduce după imperativele categorice kantiene, zice că „da, dragoste întradevăr nu există, există doar acţiuni responsabile” îşi crează principii de rahat, care nu vor exista în timp(îndelungat), şi crede cu toată fiinţa sa în devotamentul lui Y. Y-ul în acest timp îşi pune sieşi o sumedenie de întrebări, la care nu găseşte raspunsuri pentru că nu există comunicare paricipativă, ci doar una interiorizată, şi se bucură de liberatea sa personală, merge la tot felul de evenimente, se îmbată, întră în relaţii sexuale cu alte persoane şi se gîndeşte „da ce oare face X?”, se satură de rutina creată în jurul său, şi reîncepe reclamaţiile de dragoste, care sunt interpretate de către X ca reclamaţii de devotament. Ha, dacă ar fi fost într-adevăr aşa, păi Y-ul nu ar mai fi căutat de sine, şi de procesul său personal vital, ci ar fi întradevăr devotat şi la nivel emotiv X-ului şi la nivel fizic. Însă ce are loc să fie, Y-ul o face doar de dragul descărcării sale emotive, că, vedeţi voi nu are un alt obiect atît de receptiv la naraţiunile de dragoste emise de către sine(Y). Acest Y este un foarte bun cunoscător a intelectului său emotiv, este un maestru în tehnici de apărare a ego-ului, premizele fiind pentru acesta acţiunile de ignoranţă provenite de la X, şi îşi zice „păi dacă m-am simţit atît de atras de X, de ce să nu îi spun despre lucrurile astea, oricum X-ul nu reprezintă un risc de a intra în relaţii responsabile, în care pot să-mi pierd libertatea, şi în acelaşi timp este un bun ascultător a tot felul de emoţii simţite la moment şi care de fapt nu au nici o bază, de ce mă rog să-mi reţin dragul faţă de dragoste dacă aceasta nu va fi împărtăşită şi în aşa manieră nu risc cu nimic faţă de propria-mi persoană, atîta timp cît cel pe care-l doresc îmi răspunde cu indiferenţă e perfect pentru mine, nu risc să intru într-o relaţie în care să am parte de dragoste pe adevăratelea, mai bine o mimez, ca, ceilalţi să nu cumva să mă creadă incapabil de a iubi” SUPER schemuliţă, însă acest Y trebuie să-şi dea seama că a da cu piciorul în dragoste înseamnă a fi un laş, şi a oferi căldura sa unei persoane ce o ignoră e o tâmpenie, prin intermediul căriea îşi apără ego-ul plin de sine şi orientat spre sine.

Deci prin urmare rămîne de înţeles că Y-ul este cel mai egocentric din schema dată, este un laş ce nu acceptă formele necesare vieţii, şi una din ele este dragostea, o camuflează şi o mutilează conform principiului de nonrisc, da mai dute şi te vezi în oglindă şi pune-ţi întrebarea dacă ai curajul să fii iubit şi să iubeşti cu adevărat, pentru că cel puţin în relaţia dintre X şi Z există o claritate a ceea ce este o relaţie bazată pe confort, iar tu Y ce faci?

Z-ul în schema dată este cel mai fericit, el are credinţa vadită asupra faptului că X-ul este alături de el, şi astfel are siguranţa în ziua de mîine, nimic mai simplu şi comod decît atît, însă fii atent dacă te încrezi prea mult în X, rişti să rămîi în postura de fraier, care se va trezi într-o dimineaţă alături de un X isteric, capturat în propriile probleme emoţionale şi cognitive, ţie doar îţi trebuie un om raţional şi cu abilităţi de autocontrol, însă daca eşti îndeajuns de puternic pentru a lua decizia de a fi pentru doi, atunci fă-o, cine ştie poate vei fi răsplătit cu dragoste amicală pentru asta.

X-ul rămîne la stadiul de joc cu sine însuşi şi nu este în stare să depisteze cît de periculos poate fi pentru el această naivă opinie faţă de devotamentul lui Y, pe care se presupune că-l are, şi plus faţă de dragostea presupusă a lui Y. Degeaba creezi senzaţia de zapasnoi variant, pentru că în realitate acesta nu există, vreai să-ţi fie bine? Orientează-ţi toată atenţia asupra lui Z, şi nu mai respunde apelurilor lui Y, pentru ca acesta crează o dublură, or poate acest zbucium interior te satisface, şi în acest caz pot să-ţi recomand doar să continui în aşa manieră.

Read Full Post »