Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2013

efemer sau longeviv?

E propunere impusa chiar de ea insasi, sa locuiasca cu El, la El, langa El.

E o farsa in dorinta asta, pentru ca intradevar se teme de el, a reactionat bolnavicios cand i-a propus spontanietate, in cazul in care ea ar sti ca el e barbatul ce ar putea fi al ei, da chiar si nu al ei, dar care va putea (El) sa simta ceva pentru ea, poate nu ar fi reactionat in asa fel.

-Hai sa facem dragoste!!!

– Mii foame! raspunde ea, in timp ce gandu-i zice Lui, mai tu nu faci dragoste cu mine, noi doar ne futem, a face dragoste (eu) altfel o percep.

– Esti sigura ca esti flaminda? o intreaba in timp ce-i rapsunde, Ce mama dracului te astepti de la mine?!, eu te vreau acum, asa din motive neintelese, si o vreau pentru ca ma-i excitat asa pur si simplu.

Ea se teme, El nu intelege.

to be continued

ah nu, punct.

Read Full Post »

Liberali(sm)

NU e vorba despre politica!

Cand suntem intr-o relatie libera, se presupune ca avem un fel de rezonanta in stari, nu suntem in love dar ne simtim ok cand suntem impreuna, ok, scenariu cat de cat optimist.

Scenariu: „Tu esti femeie excentrica, nu e nevoie sa-mi dai explicatii vis-a-vis de ce ai facut cu persoana X” iti spune si nu iti vine sa crezi ca pentru el chiar nu conteaza, nu voi face o incursiune in filosofia care or not to care.

Voi  merge pe trasee de analiza pur subiective: Ne simtim ok, ne complacem, flirtam deschis in public cu oricine ne place, ne indragostim imaginar, si spunem publicului ca suntem intr-o relatie de tip deschis, na, nu avem nici o obligatie fata de actualul partener, INSA, este un punct de dispersie in toata fishka asta de amageala pentru simulare de fericire si bunastare emotionala.

Flirtam pana nu-l/o observam cum o face cu alta/ul! OI BLEA, ce simt? de ce ma simt frustrat/a, doar suntem in relatie deschisa, open relationship, si care vasazica asta inseamna asa tip de relatie, el/ea vine si iti spune pe un ton de excitatie sexuala, Asculta eu nu pot azi sa merg acasa cu tine, tu oricum ajungi nu? La care ai doar doua variante, sa continui aceast CHEAT  yourself , si sa zici nu e nimic rau in asta, ca na, el/ea se duce pe o noapte cu un motiv deschis de: cu fetele, cu baietii; dar cel ascuns e ca o sa se intersecteze neaparat cu subiectul suspectat ce aduce dizbalanta de emotii intre voi doi actuali.

Deci liberalismul ista, de facto e un trend ce nu are de a face cu complexitatea emotionala a oamenilor, se simt liber  si o fac doar cei rau osinditi „ I suffered a lot before you appear in my life” si eroismul nostru oh „I can afford that, I’ll save you and at same time I’ll keep your freedom” однако вам пиздец при любом раскладе данной ситуации

Poate ar trebui sa se recunoasca ca e open doar pana in momentul in care se duce si o/il fute. Da tu stii ca doare cand o/il fute pe altcineva in afara de tine in timpul relational perceput de mediul social in care esti, si doare si mai tare cand iubeste pe altcineva (atunci cand e vorba de trairile tale personale).

Oare nu se poate trasa o linie intre a iubi trecutul si a avea abilitatea de a iubi prezentul, oare nu va fi asta o reprezentativitate a liberalismului emotional propriu celor osinditi si celor ce se complac in asa situatii?

PS. dupa ce Carlas Dream s-a filmat cu Inna in clip, m-am dezamagit oleak, pentru ca ei cel putin au fost pentru mine autentici in forma originara.

Read Full Post »

Limitless sau cu limita?

în ce condiţii ne afiliem emoţional cuiva?

care e limita pe care o depăşeşti atunci cînd zakalibesti o persoană?,

eu încerc să înţeleg unde e acel punct de trecere în care tu pur şi simplu îl sufoci cu prezenţa pe celălalt, îl sufoci cu nevoia ta de comunicare,

şi de ce deseori se primeşte că scriem (chat-uim)doar cu anuminte personaje, şi dacă altcuiva îi este interesant să comunice cu noi?!, repede găsim o scuză pentru a ne debarasa de ei.

ce provoacă aceasta stare de confort în comunicare?!, şi cel mai interesant –  provoacă o necesitate continuă de a fi în chat cu acel cineva special (care e special pentru moment – noi îl dotăm cu importanţă), şi nici măcar nu întelegem de ce îi atribuim badge-ul VIP în minte, şi în interese.

de ex: azi mi-e foarte important să vorbesc cu cineva special, însă eu nu sunt specială pentru acel cineva, comunicare eşuată!

şi

cineva are nevoie acută de a comunica cu mine pentru că eu sunt specială  pentru acel individ/ă, însă eu nu am chef să vorbesc cu ea.

iată cum apare şi dispare cheful de a împărtăşi stări prin comunicare, depinde oare asta de calitatea feedback-ului? am aşa o presimţire că nu ţine de feedback, da ţine de egoismul nostru propriu,

cu cît mai mult dorim să comunicăm cu subiectul de mare importanţă pentru noi, cu atît mai mare satisfacţia în cazul în care auzim ca el/ea e super fericită să vrobească cu noi,

şi

cu cît adoraţia acestuia faţă de propria noastră persoană lipseşte, interesul sau cheful se pierde.

îmi pare că punctul de limită a stării de confort e ego-ul nostru personal, pentru că după mine, feedback-ul produce schimb egal de info+stări, dar ego-ul nostru  întodeauna va urmări să obţină propria satisfacţie, aici şi apare cheful de a vorbi sau a nu vorbi cu o alta persoană.

fishka nu se ascunde în mama natură care a creat situaţii de criză emotională. noi înşine nu suntem capabili de a fi integri emoţional, învinuim pe alţii de suferinţă sau de fericire, iubim pentru datorii, sau iubim pentru anumite calităţi, am ajuns să nu ştim că putem iubi pur şi simplu pe cineva sau ceva, am uitat că asta e permis, deja zicem că e un lux 🙂

comunicarea activă cu anumiţi specimenţi vs de alţii mai puţin importanţi [for ourselves]  mă face să cred că selectăm oamenii după felul în care ne fac să ne simţim, şi nu după abilitatea lor de a oferi feedback sau ascultare.

acest fel de a ne simţi ori apare de la sine şi e mutual, ori nu este per-se

Read Full Post »